Oamenii submarinului

Cativa barbati in uniforma, la camasa cu maneci scurte, se plimba, parca fara tinta, pe “burta” unui submarin, apoi trag la umbra, pe un mic vas-anexa. Scena a fost fotografiata vara trecuta si probabil, se intampla in fiecare zi, de vreo 15 ani incoace. Mai precis, de peste cinci mii de zile. Submarinul, singurul al flotei romanesti, e tras la cheu in portul Constanta, de la mijlocul anilor 90. Sa scrii un reportaj despre “Delfinul” e greu, fiindca, an de an, subiectul se reia in ziare si la televiziuni. Sa scrii despre oamenii Delfinului  pare o abordare mai putin batatorita si o poveste ancorata in realitate, desi  “stirea” e veche.

Povestea unui om liber

Ion Bârlădeanu era unul dintre sutele, miile de oameni fără casă, fără familie, fără venituri, cu un trecut tulbure şi un viitor în ceaţă. A fost descoperit printre tomberoanele unui bloc comunist din Bucureşti. Acum, la 63 de ani, Bârlădeanu este personajul principal al documentarului „Lumea văzută de Ion B.”, povestea de succes a unui autodidact ale cărui colaje foto sunt expuse în galerii europene.  Practic, de zeci de ani, Ion Bârlădeanu, fost muncitor pe şantier, fost hamal în port, făcea pop art fără să ştie. A ştiut, totuşi, că e un om liber.

Moare printul? Ce lasă în urmă şi ce căi deschide

În ultimele săptămâni trei ziare au anunţat că renunţă la ediţiile tipărite şi rămân cu cele online. Pentru unii e doar un semn că Sorin Ovidiu Vântu, aparent proprietarul lor, a pariat greşit la alegeri. Pentru alţii poate fi un indiciu că povestea printului în România e din ce în ce mai tristă, în ton cu declinul mondial al presei tipărite. Fiindcă nu ne plac pronosticurile de înmormântare, să vedem doar cum s-a ajuns la ele. MAI MULT, AICI.

Site-uri romanesti legale de filme online

Sfârşitul de an, perioadă în care televiziunile îşi programează cele mai bune filme, vine cu ceva competitori din online. Cu puţin înainte de Crăciun, au fost lansate două website-uri de filme contracost, probabil primele cu vizualizare în timp real din România. În ambele apare un nume: Media Pro, grupul lui Adrian Sârbu. MAI MULT, AICI.

Media în 2009: Cele 10 momente ale anului

Bani mai puţini, audienţe mai mici, legături dubioase cu politicul – aşa arată câteva tuşe apăsate pe tabloul presei în ultimele 12 luni. A fost anul cu mai multe ştiri de vânzare, anul “moguli vs. preşedinte” , dar şi anul în care s-au răsturnat ierarhii, s-au investit bani în plină criză, iar Adrian Sârbu a ajuns preşedinte al CME. MAI MULT, AICI.

Noul val al „produselor” politico-mediatice

La 23 de ani, Honorius Prigoană, fiul lui Silviu Prigoană, candidează la un loc în Parlament. Istoria impunerii lui la alegerile parţiale, în locul unui alt PDL-ist, s-a consumat subit. Candidatura lui Prigoană jr. e însă, logică dacă privim cum, în ultimul timp, tânărul Honorius a fost, pe rând, invitat în talk-show-uri politice şi subiect de ziar monden – invidiat pentru maşină, cerut în căsătorie, cu discurs de 4 minute în Congresul american şi cu planuri declarate pentru România. Într-un fel, Honorius Prigoană e un produs media asemănător Elenei Băsescu şi chiar Elenei Udrea. MAI MULT, AICI.

Revoluţia în media: Cum se scrie o poveste veche de 20 de ani

Revoluţie sau lovitură de stat? Cum au murit soţii Ceauşescu? Era dictatorul gay? Ce i-a spus Gorbaciov la ultima întâlnire de la Moscova? De ce militarii s-au împuşcat între ei în ’89? Am ales câteva teme din media – unele întrebări şocante, la care vin răspunsuri după 20 de ani. Cheia reconstituirii evenimentelor e o abordare. Există o alta care merge mai departe, urmărind firul până azi. Socotelile neîncheiate cu trecutul sunt amintite constant în media occidentală, mai puţin bombardată cu detalii şi mai atentă la linii mari. Felul în care se scrie o poveste veche de 20 de ani poate aduce indicii nu numai despre evenimentele în sine, dar şi despre cum am evoluat în două decenii – presă, politicieni, martori şi cititori. Şi mai avem o veste: Revoluţia (după unii lovitura de stat) a ajuns şi în social media, pe Twitter, Linkedin şi în blogosferă. MAI MULT, AICI.

Modelul “Cotidianul”

Modelul anuntat de cei de la Cotidianul-un ziar cu multe texte de opinie si salarii de 1000 de lei-suna foarte prost, dar costurile mici le-ar putea da altora idei, cum ca ar fi calea potrivita.Vremea castigurilor bunicele din presa a apus. E vremea strategiilor de supravietuire, aplicate pe un pacient care oricum respira greu.

Profil Iacob-Ridzi, in EVZ

Evenimentul zilei publica azi un profil al Monicai Iacob-Ridzi. O idee buna: portretul unui personaj ajuns celebru in doar cateva saptamani. Reconstituirea e, de fapt, o intoarcere la punctul zero: Petrosani, locul de unde a plecat spre politica mare. Ziaristii de la EVZ au scris articolul chiar daca sotii Ridzi au refuzat sa fie intervievati, ba, mai mult, jurnalistii au fost cei filmati si fotografiati.

“Cainele de paza”, de vanzare la Washington Post

Washington Post si-a cerut scuze pentru ca departamentul marketing a promis unor grupuri de lobby ca, pentru sume cuprinse intre 25 de mii si 250 de mii de dolari, ar putea avea intalniri cu oficiali ai administratiei si cu jurnalisti ai ziarului. Acuzata ca, prin facilitarea, contra-cost, a acestor intalniri, ar fi fost in conflict de interese, conducerea ziarului a anulat evenimentul.