Speranta, inocenta, spectacol, ciudat, traditional, tragic, comic, natural, ambitie, drama, istorie, spectacol din nou. Am ales cateva dintre cele mai frumoase fotografii din acest an, pentru a va spune LA MULTI ANI!
Foto: Reuters, AP, EVZ, HotNews, Rompres
Adrian Nastase se da prejudiciat de un articol din Cotidianul in care era prezentat drept “nepotul matusii Tamara”. El ameninta chiar cu procese, legandu-se de faptul ca nu a existat relatie de rudenie intre el si Tamara Cernasov.
Ei bine, nu Adrian Nastase era nepotul celebrei matusi, ci Dana Nastase. O fi vreo legatura intre Adrian si Dana Nastase? Hmm, sa ne gandim un pic…Domnilor ziaristi, sunati-va intai avocatii, fiindca s-ar putea sa primiti un drept la replica de la familia Nastase.
E o familie a carei lume pare guvernata in continuare de aceleasi reguli din perioada in care politicianul era “capo di tutti capi” pentru tot ce misca in Romania. Acele vremuri au trecut, Adrian Nastase nu mai e ce a fost. Cazul “Matusa Tamara” i-a fost fatal acestui personaj de trista amintire. Orice ar face sotii Nastase, oricate procese ar intenta, oricat s-ar da peste cap, povestea fabuloasa a batranicii care-chipurile-invartea paraii mai ceva ca amicu Bittner nu se va sterge.
Ea ramane scheletul scos din dulapul de colectie al domnului Adrian Nastase. Dintr-o venerabila doamna de moda veche, care juca din cand in cand carti cu prietenele si vorbea cu accent basarabean, Tamara Cernasov a ajuns cosmarul familiei, un vis urat. Si si-au facut-o cu mana lor.
ACTUALIZAT. Dana Nastase a aratat, la B1 TV, in premiera, imagini cu Tamara Cernasov.
Fiindca sunt 1 la suta sanse sa gasesc un wireless acolo unde plec in urmatoarele zile, va urez de acum “Craciun Fericit!”, cu multe bucurii, cu liniste si cu cele mai frumoase daruri!
Priviti cu atentie.Vreo asemanare? Hai, macar una…Rubricile de media din Dilema Veche si Saptamana Financiara sunt foarte bune, insa poarta aceeasi eticheta: Mass Comedia. Nu e un nume banal de rubrica, precum, sa zicem, “Media”, ci un joc de cuvinte inteligent. Cine a fost primul cu ideea? Hmmm. Nu stiu, dar uitati aici…
Cartea, scrisa de Mircea Vasilescu, a aparut in anul 2001.
ACTUALIZAT. Comentariul lui Mircea Vasilescu:
“Nu observasem ca SFin foloseste acest titlu (desi citesc din cind in cind revista, dar pe Internet). “Adevarul istoric” este altul: titlul volumului meu din 2001 a fost dat de Dan Stanciu, colegul meu de la Dilema, grafician si poet si, mai ales, mare “combinator de cuvinte”…Asa ca nu cer drepturi de autor… 
”
Ceausescu revine, insa, din fericire, doar o saptamana pe an. Pe Antena 3 ii vedem in direct pe fostii demnitari comunisti Stefan Andrei si Paul Niculescu-Mizil. Mizil a intrat in emisiune spunand: “Multumesc TVR pentru invitatie”. Pe National TV, ruleaza unul dintre multele documentare “Viata lui Ceausescu”. Stirile de seara ale TVR se ocupa de “conturile lui Ceausescu” pornind de la un articol HotNews.ro (autopromo). Dau pe OTV, convins ca aici va fi “prajitura”, insa se vede ca a fost o prejudecata: doar ceva despre “revolutionarii-securisti”, pe burtiera.
Continui, dar pe Internet, de unde retin o intrebare inteligenta pusa pe forumul HotNews: de ce nu e audiat Voiculescu de Parlament in investigatia privind conturile regimului Ceausescu? Una din comisiile de ancheta e condusa de un senator PC…N-ar fi tare sa-si cheme seful? Mai departe, Romania Libera pune un filmulet la articolul “Timisoara, leaganul Revolutiei”. Si cam atat.
Suntem in 18 decembrie 2007, au trecut-mama!- 18 ani. Undeva am un jurnal scris pe foi dictando, despre cum vedea un pusti de clasa a cincea toate intamplarile alea. O sa-l gasesc si asta va fi proba materiala. Proba mea materiala suprema ca nici un “escu” n-a fost mai tare ca mine. (Singurul care m-a invins atunci a fost taica-meu, care nu m-a lasat sa ma duc la Revolutie 
dar asta e alta discutie).
Ulterior, au mai aparut diversi “escu”, insa cu ajutorul unei manusi de box primite de la unchiul meu din Canada- langa care a scris-ce profetie! era in 1990, si el isi daduse seama ca nu vom scapa asa curand de ei- “pentru securisti si comunisti”, am dat crosee si am facut eschive, dupa caz. Astazi, “escu” mai apare pe la televizor, poate a ajuns miliardar cu Bentley ori pur si simplu incearca sa faca legea in Parlament. Insa pentru pustiul din clasa a cincea, “escu” a murit in decembrie 1989.
“De ce nu sunt semnate articolele in The Economist?”, l-a intrebat o ziarista din Romania pe un fost angajat al saptamanalului britanic. Redau raspunsul din memorie: in urma cu cateva zeci de ani, in presa din Regat s-a trecut de la articolele nesemnate la publicarea numelor autorilor, insa nu si la The Economist. Motivele pastrarii traditiei: e mai important CE se scrie decat CINE scrie. In plus, identitatea celor care transmit din zone dificile e protejata. Conform Wikipedia, cei de la Economist au considerat ca este mai importanta vocea colectiva decat individualitatile, iar rezultatul este ca articolele au un stil unitar.
Sorin Adam Matei a pus in contrast The Economist cu ce e la noi: “Aproape toate articolele, uneori chiar minuscule, sunt semnate în presa română. Misiunea şi funcţia jurnalistului român sunt de cele mai multe ori nereglementate explicit. Ştirile se scriu şi se verifică de autor, dreptul de a semna fiind subînţeles. Rar intervin editorii pentru a aduce un articol la o structură standard, şi rare sunt articolele care sunt rescrise sau coroborate-combinate de editor. Mai important, cînd ziaristul îşi scrie articolul, el se vede pe sine ca un profet.”
Spartanii de la Termopile, piratii capitanului Sparrow (Johnny Depp), Harry Potter, Omul-paianjen sunt printre cele 15 nominalizari la Oscar, la sectiunea Efecte speciale, conform Hollywood Reporter.
Asta e lista completa: Beowulf,” “The Bourne Ultimatum,” “Evan Almighty,” “The Golden Compass,” “Harry Potter And The Order Of The Phoenix,” “I Am Legend,” “Live Free Or Die Hard,” “National Treasure: Book Of Secrets,” “Pirates Of The Caribbean: At World’s End,” “Ratatouille,” “Spider-Man 3,” “Sunshine,” “300,” “Transformers,”, “The Water Horse.” Ceremonia de decernare va avea loc in februarie.
EVZ isi lanseaza noul site. O face interactiv. Il vedeti aici. Omul cu site-ul se numeste Laurentiu Ciornei, alias “Sensei”, seful EVZ online. Nu vreti sa stiti “chinurile” lui Sensei, care lucreaza la acest proiect demuuuuuuult. Pana la urma, ii iese.
Altfel, pe prima editie a noului site il vedem pe Henry Kissinger la usa lui Vantu. Undeva mai in dreapta, din profil, un om de la trustul lui SOV, fost la Ringier, pe nume Dragos Nedelcu.
Libra Studio, Media One si COGEP sunt firmele care au castigat contractele totalizand 700.000 de euro de la Ministerul Mediului, pentru trei spoturi publicitare. Suma include creatia si media-planning-ul.
E vorba despre trei spoturi radio si trei spoturi TV pe temele: schimbarile climatice, managementul deseurilor si participarea publicului la decizia de mediu. Libra Studio a castigat pe primele doua teme (total, in jur de 400.000 RON), iar Media One-decizia de mediu (cca.200.000 RON). Pentru “servicii de publicitate-realizare media planning si achizitionare spatiu radio-TV”, a costat 1,5 milioane RON. Licitatia a fost castigata de firma COGEP.
Nu am auzit de aceste firme, dar, mai important, nu stiu sa se faca investitii notabile in publicitatea de mediu. De ce ar trebui sa se faca? Fiindca, asa cum am constatat, romanii stiu foarte putin despre acest domeniu.
Sigur, nu ne putem astepta ca statul sa faca mari investitii in a ne deschide ochii. In restul lumii, marile corporatii sunt cele care aloca sume destul de mari domeniului, fiindca e genul de idee din care castiga toata lumea. De exemplu: unul dintre ultimele numere ale National Geographic a fost dedicat biocombustibililor, iar publicitatea in revista a fost personalizata exact pe probleme de mediu, ceea ce mi s-a parut o idee briliant.
In final, important e sa se vorbeasca despre mediu, chiar daca interesul marilor corporatii care fabrica, de exemplu, ceasuri ori schiuri e sa capteze bunavointa publicului si, odata cu ea, sa castige mai multi bani. Daca ofera la schimb cunoastere, se numeste ca sunt cu un pas inaintea concurentei care nu s-a gandit sa investeasca in asa ceva.
