Cel mai tare site de stiri din lume

Stirile zilei, de la The Spoof:

>The earthquake tremors felt by many insomniacs across the UK on Tuesday, may actually have been the result of the early accidental demise at a Terror Training Camp, of a wannabe al-Qaeda terrorist, say police.

>In a desperate bid to relaunch her dramatic slide in the opinion polls, Chancellor Angela Merkel of Germany has indicated that she would be pressing for the restitution of Germany’s lost territories at the end of the last World War.

>Obama leads Clinton, McCain among urban, suburban and turban voters.

>Starbucks Abandons Coffee - Goes 100% Tea

ACTUALIZAT. Pentru ceva de pe la Romanica, intrati aici.

“Tarantela” politicienilor cu teveul

La ora la care tot poporu’ da drumul la teveu, adica in prime-time, posturile de stiri si nu numai ele au de multe ori invitati in studio politicieni. Care, evident, isi dau cu parerea. Povestea asta a ajuns o chestie foarte plicticoasa: cineva acuza pe cineva, un invitat din studio-ziarist de obicei- stie el mai mult, moderatorul vrea sa fie obiectiv ori vrea doar sa para. Concluzia show-urilor: Basescu e de vina. Daca nu, Basescu e de vina. Daca nu e el de vina, poate Tariceanu.

Tarantela asta, care, uneori, incepe spre dupa-amiaza pentru a se termina in noapte, readuce pe sticla si personaje de care, poate, ne era dor: de la Adrian Paunescu la Adrian Nastase. Si ei au ceva de spus, spre binele populatiei. Temele sunt diverse: se vorbeste despre cheltuielile de intretinere, se vorbeste despre taxa auto, se vorbeste despre orice.

Se vorbeste. Bine. Cu talent. Unii par convingatori. Desigur, e pentru naivi. Plimba-i toata ziua pe la televizor, atita un scandal-doua-trei si asa dai impresia ca iti pasa. In plus, e destul de ieftin: un meci intre doi parlamentari nu costa nimic.

Cat dai, atata face. Nicio dezbatere, nicio solutie. Asa ca pe strada, in parc, la restaurant, acasa, oamenii vor discuta despre cu totul altceva. Lucruri care ii afecteaza, pe care nu le vad la TV si nici nu le aud din gura politicienilor. Poate de-aia multi dintre ei o sa schimbe postul si tot de-aia n-o sa mearga sa voteze…

ACTUALIZAT. In schimb, aseara, Robert Turcescu a iesit din studio si a mers la Sintesti. A rezultat o emisiune vie, cu invitati-surpriza precum bulibasa din localitate, alti romi, reprezentanti ai lor. Ceva mai mult decat un lead de genul “Razboi tiganesc la Sintesti”.

Povestea unui Robin Hood modern

Un barbat a intrat intr-o banca, a scos o arma-despre care numai el stia ca e de jucarie- apoi a golit casieria de 3500 de euro. S-a intamplat la Rimini, in Italia. A fugit, dupa care s-a oprit intr-un bar din apropiere si a inceput sa…imparta banii. La fel a facut intr-o macelarie, la un magazin de fructe si la un coafor.

Inainte de asta, tot el furase 1900 de euro de la o alta banca si ii oferise unor oameni ai strazii.

Pana la urma, omul a fost prinsi de politisti. Se numeste Pasquale D’ Angelo, are 37 de ani si a lucrat in ultimii ani, ca voluntar, pentru o organizatie religioasa din oras. In ianuarie, i-a murit mama si a devenit imprevizibil.

Acum, Robin Hood al Italiei zace intr-o inchisoare din Rimini si refuza sa faca declaratii in fata judecatorului.

Sursa: Mediafax

Castigatorii premiilor Oscar 2008

“No country for old men” e marele castigator al premiilor Oscar 2008. Patru premii, inclusiv pentru cel mai bun film, fiind un thriller realizat după un roman al scriitorului american Cormac McCarthy. Lista completa a castigatorilor de la ceremonia de duminica de la Los Angeles e pe site-ul oficial Oscar.

Ultrasii sarbi

Cineva imi spunea ca la Belgrad varful de lance al manifestatiilor sunt ultrasii echipelor de fotbal Partizan si Steaua Rosie. Auzise asta chiar de la un prieten sarb. Cativa dintre cei filmati ieri in timpul demonstratiilor aratau exact ca niste ultrasi: erau imbracati sport, cu glugi, fulare si strigau foarte tare si sacadat in fata camerelor TV, ca pe stadion.

Daca e asa, atunci se intampla exact ca la Budapesta in timpul manifestatiilor violente impotriva Guvernului, unde cei mai vehementi si agresivi au fost tot cei din nucleele dure ale galeriilor echipelor de fotbal.  Ultrasii au antrenamentul perfect: ragusesc greu, au trecut prin multe lupte de strada si de abia asteapta un pretext pentru scandal.

De data asta l-au gasit repede, iar creierele s-au incins la Belgrad. Atat de tare, incat sarbii au aprins cocktailuri Molotov si le-au aruncat pana in curtea ambasadei americane.  N-am inteles ce au avut insa cu ambasada canadiana si nici cu McDonalds. Hai, pe turci s-or fi suparat ca steagul Kosovo a fost fabricat in Turcia…

Miliardele din Kosovo

O tara saraca, de unde, insa, vor iesi miliarde de euro. E vorba de Kosovo. Dupa nationalism, ideologie si incrancenare, aici vor incepe afaceri ori vor fi accelerate cele deja incepute. Despre ce e vorba: infrastructura la pamant (sosele si cai ferate), apa, electricitate (se va construi o centrala de 4 miliarde de euro), siderurgie (Arcelor Mittal a cumparat deja combinate), minerit, poate ceva turism. Populatia e dependenta de banii pe care ii trimit in tara membrii familiilor care lucreaza in Occident. Altfel, 45 la suta dintre kosovari au un venit de 1,5 euro pe zi. Traiasca independenta!

Sursa: Adevarul

De ce-mi place rasfoitul ziarelor cu Mircea Badea

Mea culpa, mai bine mai tarziu decat niciodata. Am scris ceva pe blog de Mircea Badea la un moment dat-eram suparat ca la Antena 3 in loc de show-ul lui Donald Trump (Apprentice)  intrase din nou in schema, dupa vacanta de vara, emisiunea lui Badea. Mi-era greu sa-l mai urmaresc pe Badea dupa ce singurul lui argument pentru a-i contracara articolele lui Petrisor Obae din Evenimentul zilei era un joc de cuvinte copilaresc legat de nume: “O-bae/ Doua-bai”. Si mai era o chestie: nu intelegeam de ce asocia un ziar intreg cu simpatia unora fata de Basescu-de unde si celebra porecla de “oficios”. Cat lucrasem la EVZ, nu m-am simtit deloc “oficios”.

Una peste alta, Badea le zice bine. E viu, de unde reiese ca mai si derapeaza. N-are “mama”, n-are “tata”, de unde unii nu-l zugravesc deloc in bleu. A inteles, ca noi toti, ce jigodii sunt politicienii romani, si nu face decat sa spuna ceea ce cu totii gandim despre ei. Habar n-am cum era inainte, dar de cand citeste ziarele zi de zi pariez ca s-a radicalizat. Asa se intampla cand pricepi mai mult. Acidul lui Badea seamana cu versurile celor de la “Parazitii”- si e de altfel prezent pe ultimul lor album, “Slalom printre cretini”. Il dozeaza bine, spontan, cu umor si ironie.

Spectaculos si “politically incorect”, Badea, asa cum zicea si el, nu face presa. E un pamflet si nu se simte obligat sa-l sune pe x sau pe y ca sa-i ia parerea, asa cum scrie la carte cand vine vorba de jurnalismul clasic. Omul vorbeste acolo despre hotie, despre ipocrizie, despre nesimtire, despre lucruri care-si chiar nu trebuie sa fii un mare analist ca sa te prinzi- nu fac agenda media.

Cand vezi ca ele se evaporeaza de pe “sticle” desi fac parte din viata noastra, te indrepti-daca nu cumva esti mai ocupat cu shoppingul la Carrefour, cu interminabilele talk-showuri politice ori cu chitaielile vedetelor fabricate de tembelizor-spre cei care se mai vorbesc despre lucruri reale  fara teama de a fi izolati ori luati de nebuni. Unul dintre ei e Badea, cu show-ul lui care reuseste sa-i aduca in fata televizorului si pe cei care-l plac si pe cei care nu-l suporta.

Lobby pentru Kosovo. Cu muftiu, cu episcop, cu firma

Kosovaru’ frate cu americanu’? Asa parea. Albanezii din Kosovo au sarbatorit independenta fluturand steaguri ale Statelor Unite, in timp ce sarbii le-au atacat americanilor ambasada din Belgrad. Cele trei natii au o poveste comuna, care a inceput cu un razboi. Dupa ce armele au tacut, batalia s-a mutat pe holuri. Lobby, adica. De o parte, albanezii, de cealalta sarbii. Si unii si altii au batut la usa politicienilor americani. Mai jos sunt cateva capete de ata, din care vom vedea ca, pe langa guvernele lor, s-au inhamat la munca de convingere lideri religiosi si firme de lobby. Asadar, iata rezultatele unei cautari sumare pe Internet:

“The Serb National Council [SNV] of Kosovo-Metohija has hired an agency which shall lobby for the interests of Serbia in the USA. Following the Serbian caucus in the [US] Congress, hiring the Venable agency is yet another attempt by the Serbian side to strengthen its position in the Kosovo status talks” (10 mai 2006, B92 TV Belgrad)

“Bishop Artemije of Raska and Prizren left yesterday [20 September] on a visit to the United States, where he plans to meet with people in the US Administration, various institutes, and nongovernmental and government organizations that are important and have an influence in the formulation of US policy toward Kosmet [Kosovo-Metohija]” (23 septembrie 2006, Glas javnosti)

“The Kosovo negotiating team, without the permission of UNMIK [UN Interim Administration Mission in Kosovo], has opened a mission in New York in order to lobby for Kosovo independence” (7 aprilie 2007, Mina News Agency)

“Mufti Naim Ternava will start his diplomatic tour today in an effort to lobby for the independence of Kosova [Kosovo].According to a statement issued by the Islamic Community, Ternava will leave today for Washington” (Express Pristina, 25 aprilie 2007)

Lumea lui Popescu

A dus totul la extreme. A vrut mereu sa fie trend-setter-ul. Ne-a spus ca gimnastele au comis un sacrilegiu pozand in Playboy. A avut puterea de a dirija curentul. Vehement si incrancenat. Dur. Neortodox. Agresiv. Multi au spus despre el: “e dus cu capul”. Toleranta zero fata de ceea ce a crezut ca nu e in regula. Toate astea au creat, desi CTP n-ar accepta cuvantul, un “brand”. Nu stim daca asa e el in viata de toate zilele, dar cu siguranta asta ne-a lasat sa vedem in ziare si pe sticla.

Cand ceilalti se laudau cu Mercedes-uri si cu cravate Armani, CTP mergea cu Dacia si purta cu mandrie celebrele lui geci de fas. Cand ziaristii lui se bateau pe computerele din redactie, vechi si prea putine, in presa romana incepusera sa apara laptopurile si camerele digitale. Cand presa incepea, incet-incet, sa se corporatizeze, CTP ignora powerpoint-ul, si mergea pe feeling. Cand a simtit in jurul lui miros de rival la rangul neoficial de guru, a dat cu el de pamant in direct la TV.

In jurul lui, insa, CRP-ul pe care il conducea devenise un conclav al dinozaurilor de presa, ultraconservatori si gata sa faca multe pentru a se imbogati. Si mai aproape de el, in propria redactie, cel putin un adjunct al sau facuse si el pactul, tradandu-si meseria. Altii nu uita cum ziaristii din propria ograda mai aveau un rol, pe langa scriitura: aduceau si publicitate. In timpul asta, CTP a fost, ne spune el, un mare naiv. Ne spun altii, a stiut multe, insa n-a scos o vorba.

Si din alte motive, Popescu nu e prea simpatizat in randul ziaristilor. I se reproseaza des ca habar n-are ce inseamna a fi manager de presa, fiind, pe cat de talentat ca ziarist, pe atat de nepriceput ca administrator.

In business, lucrurile s-au dovedit mai simple. Mogulul i-a pus pe masa cifrele. Popescu, ne-a spus el, a refuzat marele compromis de a se transforma din Popescu quality in Popescu tabloid. Popescu, ne-au spus altii, a fost invins fiindca n-a reusit sa aduca un numar mai mare de cititori. Nu cititori mai inteligenti, cititori mai multi.

Lumea pe care incercase sa o construiasca il trada: echipa lui se imputina, publicul lui la fel, cel cu banu’ voia profit, iar lupii tineri din presa-care poate il voiau out- erau din ce in ce mai puternici. Intr-o zi, Popescu si-a dat seama ca obosise.

PS. Dupa o idee de Iulian Comanescu(Hai sa-l facem pe CTP leapsa)

Despre presedinti si sfinti

La noi sfintii, la ei presedintii. Americanii au o sarbatoare care se numeste Ziua Presedintilor. Ambasada SUA la Bucuresti ne povesteste, intr-un comunicat, ca pe 18 februarie va fi inchisa tocmai din cauza acestei sarbatori, care marcheaza zilele de nastere ale lui George Washington si Abraham Lincoln.

Ca si noi, si ei au multe sarbatori. Diferenta vine cand ne uitam la pretexte. La americani- Ziua Recunostintei, Valentine’s Day etc…Noi am celebrat o vreme partidul si muncitorii- 1 Mai, 2 Mai, 8 Mai, plus gloriosul act de la 23 august, la care se adauga cel de la 30 decembrie. Multe dintre aceste zile din calendar erau sinonime cu manifestatiile-gigant de pe stadioane, cu micii si cu berea.

Dupa ‘89, ne-am intors la sfinti. Daca am fi avut, poate am celebra si presedinti. Insa Carol I a fost rege.