Apropo de F-16, avioanele de vanatoare pe care (o sa) le vedeti pe cerul minunatei noastre NATOcapitale. Pilotii lor, zic niste baieti destepti, au de rezistat doua minute intr-un patratel. Aici, adica.
Cineva mi-a zis ca a facut 1min si 30 de secunde, asa ca l-am sfatuit sa faca cu mana spre F-16, acum cat sunt prin zona, poate il recruteaza :). Jocul e, n-as fi zis, de-a dreptul palpitant. Nu spun ce scor am scos, ca o sa ma trimiteti in vacanta sa ma relaxez un pic la iarba verde si sa mai incerc dupa aia. Oricum, am trecut un pic de 18 secunde.
Greul incepe de la 16 secunde. Bafta!
“Haos in trafic”, scrie pe burtiera. Prezentatorul zice: s-a circulat totusi bine in Bucuresti. Un reporter, invitat la propriul post de stiri, adauga: S-a mers greu poate si fiindca e vineri, si asa se merge de obicei vinerea. Discutia se poarta sub palaria summitului NATO, care, pana una alta, furnizeaza stiri privind “traficul de cosmar” de cateva ori pe zi. Si inca n-a inceput.
Cuvinte grele ies din microfoanele reporterilor frenetici, de la “haos”, “nebunie” si “cosmar” pana la “incidente” si “soferi iritati la culme”, care “trec fara mila” peste semnale . Autoritatile fac “o ultima repetitie generala”, iar Capitala “pare sub asediul masinilor”. Un sofer satisface asteptarea reporterului si arunca de la volan un sincron cu “teroare” si “groaza”.
Pregatiti-va sufleteste pentru o teleapocalipsa. Sau inchideti televizorul.
Aceasta chestie nu e un exercitiu de imaginatie. E pe bune. E de prin 95-96, cand, vorba vorbei, la Palatul Cotroceni canta cucuveaua. Daca azi are blog, pe vremea aia avea ziar. Se numea “Dimineata”-un oficios 100 la suta, care isi asociase un “ziar electronic” intitulat “Palatul Cotroceni”. Arhiva se poate gasi si azi, la adresa de aici.
Pompos numitul “ziar electronic” e, de fapt, o colectie de interviuri, “alocutiuni” si alte cugetari ale presedintelui (pe atunci) Ion Iliescu. Ultima “strigare” e un interviu dat de Iliescu presedintelui unui holding de presa din Chile, pentru postul de radio “Chilena”. Chile..na, cu alte cuvinte.
Dupa cum se vede din arhiva, stramosul ziarului online de azi si-a incetat activitatea prin noiembrie 1996, data care, daca nu ma insel, coincide cu pierderea alegerilor de catre Iliescu. Azi, fostul presedinte emite pareri pe blogul propriu. Mai exista si un www.ioniliescu.ro, inactiv, inregistrat pe numele omului de incredere Victor Opaschi.
Faptele sunt clare. Spre finalul meciului Rapid-Steaua, arbitrul Alexandru Deaconu s-a trezit cu o moneda in cap. A oprit temporar meciul, insa pe langa el a mai zburat o bricheta. Asa ca s-a hotarat sa fluiere finalul partidei, inainte de termen. Crainicul stadionului ii rugase la statie sa nu mai arunce cu obiecte in teren, dar degeaba. Cand a decis ca meciul sa se incheie prematur, Rapidul conducea cu 1-0. Asa, insa, echipa organizatoare e in pericol de a pierde meciul cu 3-0 la “masa verde”.
O decizie se va lua zilele viitoare, dar pana atunci in jurul arbitrului s-a dezlantuit o paranoia incredibila. Cei de la Rapid au gasit o explicatie in faptul ca Deaconu a jucat fotbal la Steaua-ca junior. Cineva a aflat chiar ca omul a facut Armata la Steaua, fiind inaintat in grad. Un abil jurnalist a descoperit ca Deaconu locuieste intr-un bloc vizavi de stadionul Steaua.
Paparazzii au fotografiat o intalnire asa zis “de taina” inaintea meciului a echipei de arbitri, intr-un OMV din Bucuresti. Iar sefii de la Rapid, in frunte cu George Copos, au declarat, senin, ca aceia care au aruncat cu monezi, brichete si ce mai aveau prin buzunare in teren ar fi fost de fapt “poate stelisti”. S-a spus chiar ca au fost meciuri in timpul carora obiectele aruncate din tribune au fost mult mai grele-scaune, de exemplu- de unde, cica, decizia lui Deaconu e dubioasa. Un jucator de la Rapid a dat sentinta:arbitrul “plangea ca o fetita” dupa ce a fost lovit “numai” cu o moneda in cap.
Asa se face ca pentru a demola o decizie regulamentara, partizanii Rapidului si dusmanii Stelei au creat in jurul lui Deaconu o panza de paianjen pe care scrie mare “complot”. Ei incearca sa ne spuna ca a fost totul premeditat pentru ca Giulestiul sa sfarseasca in lacrimi, iar Ghencea sa triumfe “pe aranjamente”. Purtand ochelari de cal, ei refuza sa vada ca fotbalul trebuie sa redevina o bucurie. Poate fi o mare afacere-e foarte bine- insa ca orice business adevarat ar avea mai mult de castigat daca ar fi insotit de afectivitate. Nu sa ne gandim la un Steaua-Rapid ca la o partida intre “aurolaci” si “tigani”-hai sa vedem care au muschii mai dezvoltati.
Vestea buna a gestului controversat al lui Deaconu e ca i-ar putea pune pe ganduri pe “sefii sefilor” din fotbal-asta dupa ce le ies din cap conspiratiile, emotiile, nervii si paranoia- si poate si pe unii dintre suporteri. In loc sa se ocupe de scenarite, ar putea sa-si scoata ochelarii de cal si sa se gandeasca un pic: de ce oare despre fotbal se spune ca e un sport de gentlemani in jurul caruia se invart huligani?
Evenimentul zilei a publicat recent un articol despre munca “freelance”. Specialistii in resurse umane sustin ca din ce in ce mai multi tineri aleg sa renunte la cartea de munca pentru a lucra in regim de colaborare cu mai multe firme.
„Există trei categorii: cei care au pierdut un job şi acceptă să fie freelanceri pentru a mai câştiga un ban, cei care devin freelanceri pentru că s-au săturat să fie angajaţi, iar ultima categorie este reprezentată de cei care trec de la faza de freelancer la cea de firmă cu angajaţi proprii“, explică head-hunterul George Butunoiu.
Daniel Giersch, un om de afaceri german, e buturuga de care se impiedica Google in Europa. Gigantul american nu reuseste sa inregistreze marca Gmail pe teritoriul Uniunii Europene fiindca Giersch are deja “patalama” pentru un serviciu de mail numit G-mail.
Giersch a inregistrat marca in anul 2000, in timp ce Google a lansat serviciul de posta electronica patru ani mai tarziu. Atunci a inceput si batalia juridica. In 2005, o instanta britanica a decis ca Google sa foloseasca marca “Google Mail”, si nu “Gmail” in Regatul Unit. In 2007, Germania a facut acelasi lucru, iar cei de la Google au fost amendati cu 10.000 de euro cand nu s-au conformat.
Compania a pierdut si la termenul din 26 februarie anul acesta: autoritatile UE in domeniul marcilor au motivat decizia prin “confuzia” care se creeaza prin utilizarea marcii “gmail”. Urmatorul pas al americanilor e sa faca apel la o instanta europeana cu sediul in Luxembourg.
Sursa: Bloomberg
Incet, dar sigur, povestea budelor de la summitul NATO a ajuns in presa internationala. Intai a scris Interesul Public, iar ieri Adevarul. Azi, BBC News face lead-ul despre summit aratand ca un oficial al Parlamentului roman, Mihai Unghianu, a declarat ca NATO s-a plans de numarul mic al WC-urilor din Casa Poporului.
Solutia inaltelor… fetze politico-militare ale Aliantei este inchirierea a 1000 de toalete ecologice, ceea ce ar insemna o buda la cinci participanti. Factura e ceva de speriat: echivalentul a 6000 de euro bucata pe saptamana. N-au socotit totalul, dar o fac eu: 6 milioane de euro! Sa zicem ca nu-s 7 zile, or fi 3-4, tot vin cateva milioane bune. Una peste alta, cineva vrea sa faca o afacere minunata la Budapest…aaaa…Bucarest, numai ca lobby-ul proprietarilor de WC-uri conectati la NATO se pare ca n-a inteles cum functioneaza lucrurile pe la Romanica, altfel ar fi apelat la niste interpusi din “industria” locala.
Sa mai spun ca stirea BBC e ilustrata nu cu Casa Poporului, ci cu Casa Scanteii, insa situatia nu e deloc de tot rahatul, fiindca patria noastra draga e din nou in stirile internationale, nu conteaza cum-important e ca-i acolo 
Scena tragicomica aseara la Antena 3: megaanalistii consacrati ai postului se dadeau de trei ori peste cap in a proba ce nenorocit e Basescu. Dovada era cica aici. Banuiala: acea Elena Basescu din document era chiar fiica presedintelui. Festivalul s-a transformat in parastas mascat odata cu telefonul primarului Videanu, care, pe un ton politicos, a explicat ca nici vorba ca persoana care a primit casa de la primarul-pe atunci-Basescu sa fie fiica acestuia. Era doar o coincidenta de nume.
Povestea a fost “updatata” instant si in Jurnalul National-noroc ca s-a inventat online-ul. In studio, oamenii au incercat sa o dreaga, evocand insa in timpul emisiunii si alte vine ale lui Basescu. Un inamic traditional al acestuia, Ludovic Orban, si el parte a show-ului, a inceput sa balmajeasca ceva despre “un apropiat al presedintelui” care ar fi facut nushce afacere dubioasa prin portul Constanta.
A doua zi, Basescu a inmormantat definitiv povestea cu casa si nimeni nu se poate indoi de mutra triumfatoare a celui mai telespectator dintre presedintii nostri cand a vazut acel fiasco de la Antena 3.
In urma satisfactiei prezidentiale si a fetzelor pline de penibil din studio, raman si telespectatorii care probabil s-au distrat copios, dar si cei care au decis pe loc: de acum incolo “presa minte”. Ai avea de ce sa-i condamni?
ACTUALIZAT. Miercuri seara, citesc pe HotNews.ro, “investigatorii” au continuat sa se faca de ras, spunand ca nu s-au referit in precedenta emisiune la fiica presedintelui, ci doar la “Elena Basescu”. Daca vreun telespectator s-a gandit vreun moment ca ei se vor scuza pentru ca au difuzat o informatie confuza, inseamna ca e dus cu capul.
Pentru amatori de asa ceva, anunt ca e disponibil www.moguli.ro. Mogul.ro pare-se ca a fost luat, insa nu si motanulfelix.ro. La fel ca in ultimul caz stau lucrurile si in ceea ce priveste familiabasescu.ro.La acest domeniu am putea gasi-nu-i asa- replicile presedintelui la “atacurile” adresate familiei sale. Are tot dreptul, insa ii va fi cam greu sa dea replica atunci cand fiica sa Elena va vorbi din nou despre “succesuri”. Mai e liber si mogulimedia.ro.
Traian Basescu a iesit la bataie azi in urma unui articol din Jurnalul National. Toata povestea-i veche, ca si animozitatea dintre tabere. Intr-o lume cat de cat cu scaun la cap, daca manipuleaza, trusturile ar trebui sanctionate de public, nu prin bula papaloprezidentiala sau mai stiu eu ce.
Filmul asta al razboiului dintre Palat si trusturi joaca de atat vreme-mi-aduc aminte numai de saracul Dindirica- incat eu m-am plictisit. M-am plictisit si de “baietii buni” ai lui Basescu, si de privirea lui de killer cu care anunta lucruri importante pentru natiune, m-am plictisit si de baietii lui Felix a caror singura preocupare e interpretarea ultimului stranutat prezidential, m-am saturat si de cel mai vanator ziarist de presedinti din Romania-sa vedem daca ghiceste cineva cine e el.
M-am saturat si de trecutul intunecat al lui vantu ori voiculescu-e deprimant intr-adevar sa-ti aduci aminte ce au fost ei, ce au facut candva si ce au ajuns- si incep sa ma satur si de elena basescu si ale dansei discursuri memorabile care s-ar potrivit perfect la Lavazza din Vitan Mall.
N-am apucat in schimb sa ma satur de Florin Calinescu si-la dracu-cineva sa ma lamureasca. Cu Calinescu ce a avut?Mi-a trecut pe la ureche doar ca face un fel de soap “Viata presedintelui”…Asta sa fie? Maine-poimaine o sa tune si fulgere impotriva caricaturilor…
PS. Uitasem ca traim inca intr-o Romanie securista. Cineva din tabara celui care a atacat azi in forta m-a sunat azi dimineata ca sa-mi spuna ca stie la cine am fost eu ieri la interviu (desi n-ar fi avut de ce sa stie) si ca, domn’e, lucrurile nu stau chiar asa cum mi-a zis mie intervievatul. I-am raspuns ca nu ma surprinde ca stie unde am fost eu ieri, dat fiind backround-ul lui (DIE-nota mea). Tema interviului era apolitica, insa aceasta lupta imbecila politizeaza totul. Aceste personaje de felul celui care a sunat-nu-i dau numele fiindca nu il am pe banda- sunt in jurul tuturor oamenilor-cheie din conflictul care a facut azi breaking news. Ei sunt Romania veche iar daca aceea noua se construieste cu ajutorul lor sa fiu al naibii daca poate sa iasa ceva bun.
“Sint inofensiv, dar gandul meu e criminal”
Parazitii, albumul “Slalom printre cretini”
