Prim-secretarul de Zimnicea
Marturisesc. Nu stiam povestea orasului Zimnicea. Un oras ras de pe fata pamantului de un prim-secretar dus cu pluta. Cristina Hurdubaia o scrie pe blogul ei . E mai bine s-o cititi cap-coada, fiindca e incredibila. Lumea si-a adus aminte de Zimnicea fiindca ieri s-au implinit 31 de ani de la cutremurul din 1977, iar orasul a fost lovit indirect de seism.
Cine a trecut prin Zimnicea a vazut cu siguranta cateva schelete de blocuri lugubre. Acum cativa ani, orasul primea apa calda cu taraita, iar caldura ioc. Nu stiu cum mai e acum.
Inapoi la poveste, exista totusi o intrebare. Acel prim-secretar… este oare acum un batran trist care joaca table in parc? Este oare un pensionar garbovit care merge in fiecare zi la chiosc si cere “Scanteia”? Este oare un domn bine in costum demodat care se intalneste cu fostii “tovarasi” si evoca vremurile de altadat’? Este oare cel care in timp ce isi plimba nepotii e salutat cu respect de toti vecinii? E oare cel care din ziua aia n-a mai putut sa doarma? Ori e cel care si-a zis doar “am facut ceea ce trebuia facut”? Ori nu mai e deloc?