Ovidiu Vanghele, jurnalist la agentia Mediafax, a castigat Press Freedom Award- A Signal for Europe 2008, un premiu acordat de Reporteri fara Frontiere Austria pentru articole de investigatie pe teme de politica, drepturile omului, coruptie. Vanghele s-a inscris in concurs cu un material in care relata inregistrarea video facuta de procurori in cazul Remes-Caltabos.
Vanghele lucreaza la Mediafax din 2002, iar anul trecut a fost premiat de Clubul Roman de Presa pentru cea mai buna stire de agentie. La Press Freedom Award, distinctie care se acorda din anul 2001, pot participa reporteri si publicisti din Europa de Sud-Est si din tarile vecine Uniunii Europene. In 2008 au putut participa si ziaristi din Romania si Bulgaria.
Sursa: Mediafax
“Sint inofensiv, dar gandul meu e criminal”
Parazitii, albumul “Slalom printre cretini”
Foto: Mediafax
Indira Crasnea, redactor-sef adjunct la agentia Mediafax, asigura interimatul la sefia Clubului Roman de Presa. Gasiti aici toate informatiile despre acest lucru si despre Indira Crasnea.
Doua vorbe despre Indira: un ziarist talentat al carui condei se manifesta in ultimul timp prin comentarii publicate pe fluxul Mediafax. Candva era indragostita de reportaj si de features. Este unul dintre “veteranii” agentiei, lucrand la Mediafax din 1994.
“De ceva timp bat drumurile pe la Institutul National de Hematologie Transfuzionala (ce pompos suna!)de pe dr. Caracas. Dupa ce am reusit sa aflu de la o voce tabagica (doamna Silvia de la fisier), la telefon, ca trebuie sa fiu acolo cu noaptea in cap pentru bon, am reusit ca in jur de 5.40 sa iau bonul cu nr. 6 (am aflat, in timp ce asteptam sa se faca 7.30 si sa vina doctorita, ca bonul nr. 4 se daduse cu o zi inainte!!!). Am intrat si am ales sa am incredere in doctorita de acolo fiindca nu am avut de ales; nu era un tabel cu doctori care consulta, deci am intrat la cine s-a nimerit sa fie de serviciu. Am facut analize, am primit un tratament, l-am urmat si vineri am mers pentru evaluarea rezultatelor tratamentului. Aceeasi ora, bonul nr. 4 etc. Durerea a urmat; am vrut sa fiu … omenoasa si am cedat un loc in fata bonului nr. 5 care fusese primit de o fetita de un an si ceva. Astfel am asistat la situatia pe care o relatez mai jos:
Asadar, dupa tipetele disperate ale dragalasei cu zulufi blonzi si mormaielile “doamnelor” din laborator, iese biata mamica, copilasul din brate avea degetelele murdare de sange. Intru, imi las in cuier efectele si dau sa ma asez (stiam scenariul de data trecuta). “Staaaati asa!” urla o “doamna” la mine si am incremenit. Avea dreptate, erau pete de sange pe jos. Multe, avand in vedere ca proveneau de la un copilas! In sfarsit, au curatat, mi-au permis sa iau loc pe scaunul de tortura (niciodata nu mi-a fost simpatic acel scaun) si in timp ce mi se lua sange, am asistat la linsarea de catre “doamnele” asistente a doctoritei, care a intrat in laborator cu oarece treburi. Printre altele: “va rog sa nu-mi mai dati vena la copil de un an (nu am inteles exact sensul)”; “sa se duca la medicul de familie”; “au medic de familie … (nu stiu unde) si umbla dupa gratuitati”; dupa ce a iesit doctorita: “sa le ia ea sange ca ea primeste”; “aici nu-i pediatrie” si multe altele.
Tin sa spun ca in ce ma priveste am facut nenumarate analize pe perioade de muuuulti ani, dar in final a trebuit sa ajung aici. Ca mine au patit probabil si parintii acelui copilas. Care o fi vina lor? De multe ori am auzit ca “legea” in spitale o fac “doamnele” asistente. Pana la un punct mi se pare normal sa fie asa. Dar mereu si prea des parca se face totul la noi in functie de cine si cat primeste.
Si atunci de unde sa stim in cine mai putem sa ne incredem?”
Nina
Asa scrie pe blogul ei fosta mea colega de la EVZ Clarice Dinu . Am citit si, asa cum am si comentat, orice ai spune, orice parere de rau, orice regret nu are nicio valoare. Poate doar sa vrei sa crezi ca asa ceva nu i se va mai intampla nimanui. Iar unul dintre primii pasi e sa faci ca totul sa se afle.
LIVIU IOLU mi-a trimis un e-mail cu povestea lui despre un spital din Romania:
“Eram singur in spital, cu ligamentele genunchiului stang facute praf. Abia am reusit sa urc in trenul de Bucuresti, orasul-salvare intr-un asemenea caz, singurul in care se puteau face operatii laparoscopice cand eu imi aniversam majoratul. Pe doctorul Anghelescu de la “Sfintul Ioan” l-am gasit din a treia incercare, primii doi imi cerusera 400 de euro ca sa ma programeze la operatie. Anghelescu mi-a zis ca doar in ziua eclipsei ma poate ajuta, zi in care din superstitie nu vroau multi sa se lase « taiati ».
Mama si-a vandut masina de spalat ca sa am bani de drum si de dat la asistente. I-am bagat intr-un buzunar si am plecat. In ora de dinaintea intrarii in sala de operatie o balerina, internata cu aceeasi problema, mi-a dat indicatii pretioase in legatura cu impartirea banilor. Atit pentru asistenta sefa, atit pentru doctor, atit pentru celelalte asistente. Uitase un detaliu important, o persoana pe care o tin minte de-atunci in fiecare zi in care vad si aud istoriile altor oameni care au de-a face cu spitalele romanesti.
Iesit din operatie, pe jumatate adormit pe jumatate speriat de durerile care isi faceau loc prin picla anesteziei, am fost urcat pe-o targa mobila. In spatele meu, simteam respiratia brancardierului care ma impingea catre rezerva alocata. Curind, pe la mijlocul distantei dintre sala si salon, brancardierul se opreste cu tot cu targa, se-apleaca peste mine, si-mi cere rastit : « Taxa Basescu, domnu’ !». Poftim ?, intreb nedumerit si ametit. « Taxa de drum, domnu’, ce credeti ca va duc pe gratis ?! ». “
Sapte filme au ramas in cursa pentru premiile Oscar-efecte speciale, conform organizatorilor. Acestea sunt: “The Bourne Ultimatum”, “Evan Almighty”, “The Golden Compass”,
“I Am Legend”, “Pirates of the Caribbean: At World’s End”, “300”, “Transformers”. Nominalizarile la Oscar vor fi anuntate pe 22 ianuarie. Festivitatea de premiere va avea loc pe 24 februarie si va fi transmisa in direct de ABC Television. De asemenea, ceremonia Oscar va fi televizata in direct in peste 200 de tari.
